Alexandru Roșu. Primul fotograf român din Bistrița

Alexandru Roşu s-a născut la Bistriţa, în anul 1854. Şi-a făcut studiile la gimnaziile din Bistriţa şi Năsăud. Ca student s-a remarcat prin talentul avut la desen, fapt pentru care tatăl său, poliţist în Bistriţa, a luat decizia de a-l înscrie ucenic în atelierul fotografului Carl Köller
(1838-1889) – primul fotograf bistriţean .

După ucenicia făcută în atelierul acestuia şi stagiile de pregătire desfăşurate alături de câţiva dintre cei mai renumiţi fotografi din străinătate, Alexandru Roşu şi-a deschis propriul atelier în Piaţa Centrală nr. 22, în anul 1881, devenind astfel primul fotograf român din Bistriţa. Pe parcursul anilor în care a activat în această branşă, prenumele său apare pe siglele de pe spatele fotografiilor, fie sub forma de Alexander (în germană) sau de Sandor (în maghiară).

A participat, în anul 1881, la cea de-a doua expoziţie naţională a Astrei, care cuprindea Artele cu patru grupe distincte, printre care şi artele grafice, din care făcea parte şi fotografia. În cadrul expoziţiei amintite, fotografiile lui Alexandru Roşu au fost considerate cele mai reuşite.

Creaţia sa cuprinde numeroase portrete, grupuri, peisaje şi aspecte ale oraşului, unele inedite, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. A realizat albumul Societăţii Bistriţeana 1888-1904, cu care a participat la Exposiţiunea Etnografică Sibiu, din 1905, album care se păstrează în patrimoniul ştiinţific al Muzeului Bistriţa. Ulterior, a fost însărcinat cu realizarea albumului de prezentare a Bistriţei la expoziţia naţională, organizată la Sibiu, în 1906. Activitatea sa a intrat în conştiinţa publică şi prin seria de portrete ale fruntaşilor mişcării naţionale şi prin imortalizarea momentului Memorandumului.

În mare parte, fotografiile au fost realizate în atelier, unde se utilizau aparate voluminoase, de pionierat, cu instalaţii de iluminat primitive9 . Din pricina duratei lungi de expunere trebuiau oferite modelelor puncte de sprijin pentru o poziţie fixă, motiv pentru care, în decorul scenografic al unora dintre imaginile sale întâlnim postamente, mese sau balustrade, decoruri pictate, unele purtate de fotograf, în momentele în care trebuia să se deplaseze la domiciliul clienţilor. În epocă, au existat critici legate de scenografia folosită de mulţi fotografi pentru realizarea decorului, totuşi, cele folosite de Alexandru Roşu erau de bun gust, fără a fi contrastante sau stridente, fără să eclipseze imaginea clientului. Cu toată nuanţa de romantism idilic perceput astăzi, când privim aceste fotografii de epocă, observăm faptul că ele au fost şi vor fi percepute ca adevărate opere de artă. Alexandru Roşu s-a remarcat şi ca pictor în arta bisericească. Creaţiile sale iconografice se păstrează, în prezent, în compoziţia unor iconostase bisericeşti din zonă10. Într-o anumită perioadă, Alexandru Roşu a împărţit atelierul cu un alt artist fotograf, Ferdinand Häusler, acest fapt întâmplându-se, probabil, între anii 1881-1883.

A murit în anul 1913, lăsând în urma sa un număr considerabil de fotografii, pe care le putem găsi în colecţiile ştiinţifice ale Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, ASTRA Sibiu, dar şi în colecţii private.

Muzeul Bistriţa a dedicat, până în prezent, fotografilor urbei câteva proiecte expoziţionale: Portret de epocă – în anul 2008, Cronica în imagini – în anul 2010 (dedicată exclusiv lui Alexandru Roşu) şi Chipuri de acum un veac – în anul 2012 (expusă pe pietonalul Bistriţei). De asemenea, în memoria lui Alexandru Roşu, primul fotograf român din Bistriţa, în centrul oraşului, municipalitatea a amplasat o statuie din bronz, realizată de sculptorul clujean Dumitru Cosma.